DIPTERE, s. n. pi. / dipteres, s. m. pi. / dipterous. {Qr. dipteros = cu doua aripi, de [a dis = de. doud mi, pteron =aripa.] Ordin de insecte care nu poseda decat o singura pereche de aripi functionale, aripile posterioare fund atrofiate si denumite balansiere sau haltere. 0 serie de d. sunt hema-tofage, avand aparatui bucal adaptat pentru Intepat si supt. D. pot duce o viata libera sau parazitara si sunt dasificate In trei subordine: 1) Nematocere, cu corpul alungit, cu antene si membre lungi; din acest subordin fac parte culicidele (genul Culex, care cuprinde tantarii, inclusiv *anofelul). 2) Brachycere, cu antenele scurte (taunul – Tabanus bovinus). 3) Cyclorhaphe, cu antenele extrem de reduse si stadii larvare particulare (musca, strechea oilor – Oestrus ovis).
