DIPLACUZIE, s. f. / diplacousie, s. f. / diplacusis. [Qr. diploos = dufiiu; akousis = auz, de- la akouein = a auzi.] Perceptia aceluiasi sunet de catre cele doua urechi sau In aceeasi ureche sub forma a doua sunete de Inaltimi diferite. In general, d. este In relatie cuo leziune *cohleara. Sin.: para-acuzie dubla.
