DIFRACTIE, s. f. / diffraction, s. f. / diffraction. Lat. stiin-tifica diffractio, dm tat. dijfringero = a. sparge, a face pdn-ddri] Abatere de la propagarea rectilinie a undelor, Intr-un mediu care contine neomogenitati (obstacole) de dimensiuni comparabile cu lungimea de unda a sursei propagate. Feno-menul se produce si atunci cand un fascicul luminos (de unde) trece printr-o fanta. D. raze/or X a permis descrierea dublei elice a ADN, ca si a structurii conformationale (secun-dare, tertiare, cuaternare) a hemoglobinei, precumsi confor-matia altor molecule biologice.
