DIAFANOSCOPIE, s. f. / diaphanoscopie, s. f. / diaphano- scopy. (jr. diaphanes =transparent, de [a diaphainein = a iasa sa se wtrevada; skopia = faimnare, de. la skopehi = a vedea, a e^amina.} Procedeu de explorare care consta In iluminarea prin transparenta a anumitor parti, cavitare sau so-lide, ale organismului (sinusurile fetei, testicule, burse, degete), subiectui gasindu-se Intr-o Incapere obscura. Ex.: 1) d. *si-nusurilor fetei, cu ajutorul unui fascicul luminos care prezinta variatie de intensitate la traversarea cavitatilor sinusale, In functie de continutui acesteia; 2) d. unei tumefactii a „burselor in scopul obiectivarii transparentei (In caz de colectie lichidia-na) sau a opacitatii (In caz de tumora solida). Sin.: diascopie, transiluminare.
