Diabetul zaharat – tipuri

Diabetul zaharat reprezinta reducerea seretiei de insulina ca si grade variabile de rezistenta insulinica care conduc la hiperglicemie. Simptomele initiale se coreleaza cu hiperglicemia si includ polidipsia, polifagia si poliuria. Complicatiile ulterioare includ boala vasculara, neuropatia periferica si predispozitia la infectii. Diagnosticul se pune prin determinirea glucozei plasmatice. Tratamentul consta in dieta, efort fizic si medicamente care reduc nivelele de glucoza, inclusiv insulina si medicamente orale antihipertensive. Prognosticul difera in functie de gradele de control al nivelului glucozei serice.

Exista 2 categorii importante de diabet zaharat (DZ) – tipul 1 si tipul 2, care se pot distinge prin diverse trasaturi.

Tipul 1: in tipul 1 de DZ ( numit si insulino-dependent) productia de insulina este absenta datorita distructiei autoimune a celulelor β-pancreatice, probabil declansat de o expunere la conditii de mediu la persoanele susceptibile genetic. Tipul 1 de DZ apare in copilarie sau la adolescenti si pana de curand era cea mai frecventa forma diagnosticata inainte de varsta de 30 de ani; totusi, poate aparea si la adulti. Tipul 1 reprezinta < 10% din totalul cazurilor de diabet.

Tipul 2: in DZ tip 2 (numit insulino-independent), secretia de insulina este inadecvata. Adesea nivelul insulinei este foarte mare, mai ales in primele etape de boala, dar rezistenta periferica la insulina si productia crescuta de glucoza fac nivele de insulina inadecvate pentru normalizarea concentratiilor plasmatice ale glucozei. Productia de insulina scade apoi, exacerband consecutiv hiperglicemia. Boala apare, in general, la adulti si este frecventa la varste mai inaintate.

Glicemia se testeaza pe nemancate, dimineata (ultima masa fiind in seara anterioara), iar glicemia nu trebuie sa depaseasca 100 mg/dL. Intre 100 si 125 mg/dL este prediabet, iar 2 valori masurand peste 125 diagnosticheaza diabetul.