DEZINHIBITIE, s. f. / desinhibition, s. f. / disinhibition. [Lat. dis = separat de.; inhihitio, -onis, de [a inhihere =a tmpie-dica.} Eliberarea centrilor psihici si motori inferiori, subcorticali si automatici, de controlul centrilor psihici superiori corticali.
