DEZAMINARE, s. f. / desamination, s. f. / deamination. [Lat. dis = separat de; gr. ammoaiakon = sort- lit amoniu, gasiti in apropierea templului lui Jupiter Amman din Libia; -ina.} Proces biochimic In cursul caruia o substanta organica pierde o grupare amino (-NH;). Enzimele care catalizeaza d. se nu-mesc deaminaze. D. se poate produce sub efectui unor me-canisme enzimatice diverse: 1) Aminoacizii sufera o d. oxida-tiva, prin interventia aminoacid oxidazelor sau, mai rar, o d. desaturata, prin eliminarea Intr-o prima etapa a doi atomi de hidrogen. 2) Bazele purinice sunt degradate prin d. hidrolitica. 3) Aminele biogene (*catecolamine, *serotonina) sunt dezami-nate de *monoaminoxidaza.
