DESPICATURA, s. f. / dente, fissure, s. f. / fissure. NA: fissura. Termen folosit In anatomie si embriologie pentru for- matiuni separate In una sau mai multe parti. Prezinta impor-tanta malformatiile congenitale produse prin persistenta unor despicaturi normale In anumite etape din dezvoltarea embrio- nara: 1) D. labiomaxilopalatina, caracterizata prin solutie de con- tinuitate la nivelul buzei superioare, planseului nazal, crestei alveolare, boltii palatine, valului palatin si luetei. 2) D. linguala: congenitala sau traumatica, diviziunea pe linia mediana a lim-bii, Indeosebi a varfului acesteia. 3) D. velopalatina: persistenta comunicarii cavitatii bucale cu fosele nazale. V. si fisura.
