DEFLEXIUNE, s. f. / deflexion, s. f. / deflection, deflexion. [Lat. deflexio, -onis =afiatere, de la deflectere = a abate, a schimBa (m alta direcfie).] 1) In eiectrocardiografie, orice deviere a traseului deasupra sau sub linia izoelectrica. D. in-trinsecoida, In derivatiile precordiale, apare In momentui cand portiunea de miocard subjacent electrodului toracic explorator devine negativa, adica dupa ultima unda pozitiva a complexu-lui QRS. D. jntrinseca este pusa In evidenta prin culegere di-recta pe epicardul ventricular. D. extrinseca se Inregistreaza In derivatiile precordiale, corespunzand activarii zonelor inimii de- partate de electrodul explorator. 2) In electroencefalografie, mis- care pe care o executa dispozitivul inscriptor si al carei rezul-tat grafic determina caracteristidle curentului cerebral Inregis-trat.
