DEFECATIE, s. f. / defecation, s. f. / def(a)ecation. [Lot. de- faecatio, -onis = curdfire., purificare., de. la defaecare = a cu- rafi.] 1) Eliminarea rectala a materiilor fecale. D. se realizeaza prin actiunea coordonata a urmatoarelor mecanisme: contractia involuntara a musculaturii circulare a rectului In spatele bolu-lui fecal, urmata de contractia musculaturii longitudinale; rela-xarea sfincterului anal intern (involuntara) si extern (voluntara), Inchiderea voluntara a orificiului glotic, fixarea toracelui si con- tractia musculaturii abdominale, unnata de cresterea presiunii intraabdominale. 2) Indepartarea impuritatilor dintr-o *solutie.
