DECUSATIE, s. f. / decussation, s. f. / decussation. NA: decussatio, pi. decussationes. [Lot. decussatio, -onis = incrucifare a dona Cinii in formd de X.} Pentru anumite for-matiuni ale sistemului nervos central, faptui de a depasi pla-nul sagital mediu al „nevraxului si Incrucisarea cu formatiuni similare controlaterale. Exista trei zone principale de decusatie: *protuberanta inelara, *pedunculii cerebrali si zona anterioara a ‘maduvei spinarii.
