DECONEXIUNE, s. f. / deconnexion, s. f. / deconnection. [Lat. de = separat de; conexio, -onis = [egaturd, de [a co-noctere = a le.ga la un loc (cum = cu; nectere = a tega).} Termen utilizat, de obicei, cu referire la deconexiunea neuro-vegetativa, care consta In Intreruperea, suprimarea temporara a reactiilor neurovegetative, obtinuta prin administrarea de me-dicamente diverse si destinata sa faciliteze ‘anestezia sau hibernarea artifidala.
