DEBRIDARE, s. f. / debridement, s. m. / debridement. fr. debridement, din tat. de =separat de, germ. Bridel =hat.] 1) Operatic efectuata cu scopul sectionarii unei ‘bride care stranguleaza sau comprima un organ. Ex.: d. unei hernii. 2) Lar- girea chirurgicala a unei plagi, de obicei asociata cu excizia tesuturilor devitalizate. 3) Deschiderea larga a colectiilor de puroi.
