CRANIOMALACIE, s. f. / craniomalacie, s. f. / craniomala-cia, craniotabes. [Lot. medievaia cranium, din gr. kramon =craniu; gr. malakia =mmuiere, de la malakos =moaie..} Consistenta anormal de scazuta a unor zone din craniu, cau-zata de o reducere a mineralizarii, cu Intarziere In osificare consecutiva, localizata In special parietal si occipital, de-a lun-gul suturii lambdoide. C. se observa Indeosebi In *rahitismul sugarului. Sin.: craniotabes.
