CRACMENT, s. n. / craquement, s. m. / crepitation, pi. crackl ing rales. [fr. craquement = trosniturd, pdraitura, origine onomatopeicd: krakk.] Senzatie auditiva sau palpatorie de *crepitatie: 1) C. articular, senzatie de crepitatie osoasa la mobilizarea unei articulatii. 2) C. laringian sau laringovertebral, zgomot produs de mobilizarea transversala a laringelui normal pe planul vertebral, care dispare In infiltratia tumorala a laringelui. 3) C. pulmonar, varietate de *ral subcrepitant, cu tim-bru usor metalic.
