CORECTIV, s. n. / correctif, s. m.’ / corrective. [Lot. medh-vaiii correctivus, iiin [at. corrigere = a mdrepta fi regere = a conduce.] 1) Ceea ce Indreapta ceva, rectifica, In sens pozi-tiv. Ex.: tratament c. 2) Uneori termenul este utilizat cu referire la o substanta care, adaugata unui medicament, Ti amelioreaza gustui sau actiunea. V. si excipient.
