CONTOR, s. n. / compteur, s. m. / counter, [gem. Kontor = cantor; (at. computcire =a calcuta, a socoti.] Instrument sau aparat utilizat la numararea unor particule, impulsuri etc. In medidna, cele mai importante sunt c. de masurare a pre-zentei si intensitatii radiatilor ionizante: 1) C. Geiger-Muller, format dintr- un condensator cilindric la nivelul caruia se produce, prin trecerea unei particule Incarcate, un puls de tensiune. 2) C. cu scintilatie, pentru decelarea prezentei radiatiilor ionizante prin intermediul unui cristal In care se produc scintilatii con-vertite In impulsuri electrice de un ‘fotocatod, multiplicate de un *fotomultiplicator (prin inermediul unor dinode). Impulsurile amplificate sunt transmise unui numarator. Sunt deteetate astfel radiatiile gama. In cazul radiatiilor beta de mica energie, se utilizeaza lichidele scintilatoare, care, sub influenta acestor radiatii, emit scintilatii ce pot fi numerate. ProcedeuI se nu-meste scintilatie lichida. 3) Diodele dopate (ex.: siliciu dopat cu litiu), In care particulele declanseaza avalanse de electroni, In functie de energia lor. V. si sonda de scintilatie.
