CONTENTIE, s. f. / contention, s. f. / reduction (of fracture). [Lat. contentio, -onis =incordare, de [a contendere = a intinde cu putere, a mcorda fi tendere = a intinde.} Imobili-zare fortata, obligatorie (focar de fractura, organ herniat, pa-cient agitat). Pentru c. se folosesc modalitati adecvate: ban-daje cu fasa elastica sau gipsata, atela, aparate speciale, ca-masi de forta etc.
