CONSTIINTA, s. f. / consci ence, s. f. / consciousness. [Lot. conscientia = cunoaftere.} Cunoastere pe care fiecare subiect o are despre existenta sa, despre actele sale si despre lumea exterioara. C. nu exista ca functie particulars care sa fie orga- nizata si care sa aiba un ,,sediu” In creier. 0 definitie clara a c. depinde de rezolvarea problemei relatiei creier-psihic, deo- camdata doar un teren pentru speculatii. In consednta, per-sista confuzia constienta-constiinta si chiar confuzia constiinta -stare de veghe. Partial, aceasta confuzie poate fi diminuata prin acceptarea termenului *constient. Pe de alta parte, In psi-hiatrie termenul c. este utilizat In sensul de vigilenta, calificand astfel gradul de ,,prezenta a fiintei In lume”. In acest cadru se disting clasic diferite niveluri: inconstienta (somn), subcon-stienta (permite o activitate automatica), constienta spontana (stare de reverie) si constienta reflectata. C. poate desemna si o instanta morala care regleaza raportui dintre intentiile indi-vidului si realitate, placerea si aprecierea valorilor.
