CONSOLIDATE, s. f. / consolidation, s. f. / consolidation. [Lat. consolidatio, -onis = intarire a dreptului de proprietate, de la coasolidare =a consoiida; sensut actual este. preiuat din eng[. 1) Perioada dupa vindecarea unei boli In care organis-mul revine, mai mult sau mai putin, la functiile normale ante-rioare bolii. In cazul bolilor care provoaca *sechele, aceasta este perioada In care sechelele devin permanente si se sta-bileste gradul de incapacitate de munca. 2) In ortopedie, vindecarea unei fracturi prin formarea unui calus la locul frac-turii.
