CONJUGARE, s. f. / conjugai son, s. f. / conjugation. [Lat. coniugare = a uni, de la cum = cu, iugum = JUS’^ ^) ^- a organismele unicelulare, forma de reproducere sexuata In care, prin reunire temporara, cele doua celule efectueaza transfer de material genetic. 2) In biochimie, combinarea unei substan-te toxice cu o substanta naturala din organism, formandu-se un produs netoxic eliminabil.
