CONGRUENTA, s. f. / congruence, s. f. / congruence. [Lot. congruentin = concordantd, potrii’ire, de ia congruere = a se potrivi (cum = cu; mere = a se ndpusti).] Termen folosit Indeosebi In ortopedie pentru a aprecia modul de adaptare a fragmentelor osoase In cazul unei fracturi sau a articulatiei Intr-o luxatie. Prin extensie, termenul mai este folosit si cu referire la alte fenomene (ex.: In cazul vederii binoculare, c. binoculara a imaginilor proiectate).
