CONFLICT, s. n. / conflit, s. m. / conflict. [Lot. conflictus = ciocnire, iupta, conflict, de ia confligere = a se confrunta, a se Iupta (cum = cu; fligere = a icivi).} Stare de impas psi-hic care reprezinta consecinta interactiunilor si opozitiilor Intre tendinte instinctive contrarii, Intre acestea si principiile morale, Intre doua tendinte afective contradictorii. Se traduce printr-o tensiune psihica, o simptomatologie nevrotica sau de *angoasa.
