CONDUCT, s. n. / conduit, s. m. / duct. NA: meatus. [Lat. conductus, de. la conducere = a duce..] Termen folosit uneori pentru formatiunile anatomice tubulare, destinate curgerii flui- delor, denumite de obicei „canale. Ex.: c. coledoc, c. lacri-male. Sin.: canal, duct.
