CONCENTRATIE, s. f. / concentration, s. f. / concentration. [Lat. cum =cu; centrum = centra, din gr. kentron = varf ascufit.] 1) Modalitate de a creste raportui solvit(iti)/solvent In-tr-o solutie, fie prin cresterea cantitatii de solvit(iti), fie prin re-ducerea cantitatii de solvent (de obicei prin evaporare). 2) Pro-portia solviVsolvent exprimata In diferite moduri: a) C. ,,M’ concentratia maxima pe care o cultura bacteriana o poate atinge Intr-un mediu lichid. b) C. maxima admisa, limita supe-rioara a c. unei substante toxice In aer. c) C. maxima medie, media pe 24 de ore a c. unui toxic In aer, determinate! prin recoltare continua sau prin mai multe recoltari. d) C. maxima momentana, c. cea mai mare a unei substante toxice deter-minata Intr-un interval scurt de timp. e) C- maxima suporta- bila, c. cea mai mare de toxic care permite supravietuirea. f) C- molara: numarul de molecule de solvit In unitatea de volum a solutiei. Se mai numeste molaritate. g) C. urinei, ra-portui dintre cantitatea totala de substante solvite osmotic active si cantitatea de apa din urina, rezultata din activitatea conjugata a mecanismelor de concentratie si dilutie.
