COMPETENTA, s. f. / competence, s. T. / competency. [Lat. competentia = potrivire, de ia competere = a se intAini {n acelasi punct, a coincide, a se potrivi (cum = cu; peters = a se indrepta spre).] 1) Capacitatea sistemului imun de a ras-punde la un *antigen. V. si imunocompetenta. 2) Calificare profesionala a unui medic specialist Intr-un domeniu Inrudit, complementar, mai restrans decat eel al specialitatii de baza. 3) Capacitatea unei persoane de a actiona autonom Si efi-cient In exercitiul profesional.
