COBALAMINA, s. f. / cobalami ne, s. f. / cobalamine. [Qerm. Kobalt, var. de [a Koholt = spiriduf a[ mineCor; gr. ammo- niakon = sore de amoniu, gasitd in apropierea tempCvlni Cui Jupiter Amman din Libia, -ina Termen generic ce desem-neaza diferitele varietati de *vitamina Bi; continand un nucleu tetrapirolic ce fixeaza un atom de cobalt. Ciancobalamina con- tine o grupare -CN, iar hidroxicobalainina – o grupare -OH.
