CLORURIE, s. f. / chlorurie, s. f. / chlorurla. [C,r. khioros = verde, dor; gr. owon =urind.] Termen care desemneaza, ca- litativ si cantitativ, prezenta clorurilor In urina, cuprinsa In mod normal Intre 12 si 14 g/zi (sau 337-395 mmol/zi). Variaza fizio- logic proportional cu ingestia sodata.
