CLOR, s. n. / chlore, s. m. / chlorine. [Cyr. khioros =verde.] ElementuI nr. 17, simbol CI, este In stare pura un gaz gal-ben- verzui, mai greu decat aerul, cu miros sufocant si foarte toxic. In natura nu se gaseste In stare libera, ci sub forma de saruri, cea mai cunoscuta fiind clorura de sodiu (sarea de bucatarie). Izotopii radioactivi („CI si ^Cl) sunt utilizati In studiul metabolismului mineral si al transportului ionilor prin membrane. Pe langa multiplele aplicatii industriale ale c. si deri-vatilor, sunt utile proprietatile sale dezinfectante si antiseptice. V. si tab. const. biochim.
