CLIMAT, s. n. / climat, s. m. / cl imate. [Lat. clima, -atis, din gr. klima, -atos =mciinafia soareiui, de. undo: [atitudine, c&mat.] Totalitatea caracteristicilor fizicochimice ale unei re-giuni, determinate de: situatia geografica, altitudine, ape, munti, vegetatie, temperatura, precipitatii, vanturi, umiditate, radiatii so- lare, electridtate atmosferica Termenul denumeste, In general, media situatiilor meteorologice dintr-o regiune Intr-un anumit interval de timp. C. se afla In relatie cu pozitia geografica, morfologia teritoriului si circulatia aerului din ‘atmosfera. De obicei, c. sunt Tmpartite In patru grupe: c. locale, proprii In general unor zone bine delimitate (oras, vale, golf); c. re-gionale, ale unor zone delimitate prin caracteristid geografice; c. zonale, delimitate prin circulatia generala atmosferica; micro- climate, care regrupeaza variantele particulare ale celor trei tipuri precedente. C. zonale sunt trei: polare, temperate si ecua-toriale. Teoria moderna a c. ia In considerare urmatoarele va-riabile: umiditatea, temperatura, nebulozitatea si distributia sa In functie de latitudine si altitudine, fluxul de caldura latenta de la suprafata pana In atmosfera, fluxul caldurii oceanice, cantitatea de bioxid de carbon si de ozon din atmosfera. Numeroase lucrari sunt dedicate relatiei dintre c. si patologie. Var.: clima.
