CLAUDICATIE, s. f. / claudication, s. f. / claudication. [Lat. claudicatio, -oni’s =scfiwpatare, de ia claudus =fch.iop.} 1) Mers schiopatat, cu Indinare asimetrica a corpului. Acest sens este utilizat mai frecvent In franceza si engleza decat In romana. 2) Denumire generica pentru tulburarile cu caracter tranzitoriu care apar In cursul activitatii mai intense a unor organe si care dispar sau se atenueaza considerabil dupa un repaus scurt. Tipuri de c.: a) c. intermitenta cerebrala, Intre- rupere repetata si de durata scurta a unei functii cerebrale, manifestata prin *paralizii, *parestezii sau *afazii trecatoare; se produce din cauza unui deficit tranzitoriu de irigatie; b) c. inter- mitenta a labirintului, v. sindromul Meniere; c) c. intermitenta medulara, senzatie nedureroasa de Intepenire sau greutate In membrele inferioare, care apare In timpul mersului si dispare In repaus. Se Insoteste de exagerarea reflexelor osteotendi-noase si preceda instalarea unor *mielite cronice; d) c. ve-noasa, c. intermitenta, din cauza staze’ venoase.
