CHIURETAJ, s. n. / curet(t)age, s. m. / curettage. [fr. curet-tage, din Cat. curare =a avea grija.} Operatic de curatire, cu degetui (chiuraj) sau cu un instrument (chiuretaj), a unei cavitati naturale (uter, cavitate articulara, conduct auditiv etc.) sau a unei cavitati patologice, accidentale (focarul unui abces). Prin c. se Indeparteaza produsele patologice si mucoasele afectate.
