CHIMIOTAXIE, s. f. / chimiotaxie, chimiotactisme, s. f. / chemotaxis. [Cfr. khemeia = afctiimie; taxis =aranjare, ordo- nare, de. la tattein = a ordona, a aranja.} Fenomenul de atra-gere (c. pozitiva) sau de respingere (c. negativa} a unei struc-turi vii sub actiunea unui agent chimic. Frecvent, termenul este utilizat cu referire la leucocitele polinucleare. C. leucodtaia se produce In infectii si este favorizatS de actiunea *complemen-tului. C. se Intalneste si la bacterii, care, fiind mobile, se de-plaseaza spre regiunile In care concentratia de materii nutritive este mai mare. Sin.: chemotactism, chimiotactism. Var.: chemotaxie. V. taxie, citotaxie, citotaxigen, imunofagocitoza.
