CERUMEN, s. n. / cerumen, s. m. / cerumen. [Lat. cera = ceara,] Produs de secretie a glandelor sebacee ale conduc-tului auditiv extern. Se prezinta sub forma unei substante grasoase, galbui, existente fiziologic doar In cantitate mica si a carei acumulare In conductui auditiv (dopuri de cerumen) poate determina hipoacuzie si *acufene.