CAUTER, s. n. / cautere, s. m. / cautery. [Lat. cautenum, gr. kauterion = fier inrofit, de. la gr. kaiaein = a arde..} Instrument cu un varf metalic adus la incandescenta sau sub-stanta chimica care, prin arderea unui tesut, provoaca forma-rea unei escare sau asigura hemostaza. Tipuri principale de c.: 1) Galvanocauter (v.). 2) „Termocauter, constituit dintr-un fir de platina mentinut incandescent sub actiunea unor vapori de extract mineral. 3) C. chime, alcatuit din nitrat de argint, add osenic si add tricloracetic. In prezent se utilizeaza si dis-pozitive de tip „laser. V. si cauterizare.
