CATAPLEXIE, s. f. / cataplexie, s. f. / cataplexy. [Gjr. kata = in jos; plexis =iovitura. Tulburare caracterizata prin pier-derea brusca, incompleta sau completa, a tonusului postural (al musculaturii scheletice) In relatie cu o emotie intensa. C. poate fi generalizata, cand antreneaza caderea subiectului, fara pierderea constientei, sau localizata la membrele superioare, gambe sau la maxilarul inferior. Asociata cu ‘narcolepsia, ea constituie *sindromul Gelineau.
