CASEXIE, s. f. / cachexie, s. f. / cachexia, cachexy. [Lat. cachexia, gr. kakhexia = constitufie proasta, de la. gr. kakos = rau, hexis = stare.] Alterare profunda a starii generale a organismului, legata de o denutritie extrema, cu o scadere pon- derala foarte importanta. Poate sa apara In stadiile terminale ate unor boli cronice (maligne, dar si benigne) sau prin subali- mentatie cronica. Forme particulare: 1) C. bronzafa (v.). 2) C. hipofizara – v. sindrom Simmonds. 3) C. mixedematoasa – faza terminala a *mixedemului netratat – se observa cu dificultate, deoarece infiltratia mixedematoasa mascheaza timp Indelungat scaderea ponderala. 3) C. tiroidiana – apare In fazele tardive ale *bolii Basedowsau In insufidenta tiroidiana. V. si atrep-sie.
