CANCER, s. n. / cancer, s. m. / cancer. [Lat. cancer, -en – rw.i crafi.} 1) Tumora determinata de proliferarea anarhica si nedefinita a unui *clon celular denumit canceros, care conduce la distrugerea tesutului original, la extensia regionala si generala a tumorii si la moartea subiectului afectat In absenta tratamentului. Caracterul malign al cancerului este determinat de invazia tesuturilor vecine si Indeosebi de tendinta de di-seminare a celulelor prin procesul de *metastazare. Un c. se dezvolta cand se altereaza echilibrul Intre mecanismele de aparare a organismului si fortele care provoaca anarhia celulara. Acestea din urma sunt multiple si Inca imperfect cunos-cute, cu toata acumularea de numeroase date de biologie moleculara a c. Este cert ca In „cancerogeneza pot interveni: terenul ereditar, unele virusuri, factorii de mediu (substante chimice, radiatii, obiceiuri alimentare, climat), ce pot declansa potentialul cancerigen pe care anumite celule Tl poseda In stare latenta. C. sunt divizate, In functie de tipul anatomopa-tologic, In doua mari categorii: *carcinoame sau *epitelioame (de origine epiteliala) si *sarcoame (de origine conjunctiva). TratamentuI c. consta, In esenta, In tratament chirurgical, radio-terapie, chimioterapie si hormonoterapie. V. markeri tumorali. 2) Prin extensie, denumirea de c. este utilizata uneori si In cazul proliferarii celulare maligne a unor celule separate, neor-ganizate Intr-o masa tumorala, ca In cazul *leucemiei.
