CALICE, s. n. pi . / calices, s. m. pi. / calix, pi . calyces. NA: calices. [Lat. calyx, -yds, gr. kalyx, -ykos = cupa, mveliful florii] In general, structura anatomica de forma unei cupe. Termenul se utilizeaza Indeosebi cu referire la c. renale. La nivelul rinichiului se disting: 1) C. man: conducte excre-toare ale rinichiului, de obicei In numar de trei (superior, mij-lodu si inferior), care se reunesc pentru formarea „bazinetu-lui. 2) C. mici: segmente initiate ale cailor excretoare renale, In forma de mici canale membranoase, inserate prin extremi-tatea lor largita In jurul unei papile renale, care determina un relief conic In lumenul calicelui. Ele se deschid prin cealalta extremitate Intr-un c. mare. Prin reunirea a 2-4 c. mici se for-meaza un c. mare. Obs.: sing. caliciu.
