CALCIU, s. m. / calcium, s. m. / calcium. [Lat. calx, calcis = var] ElementuI nr. 20, cu masa atomica 40,08 si simbol Ca, este un metal alb argintiu, foarte raspandit In scoarta teres-tra, unde reprezinta 3,64%, fiind al dncilea element In ordinea abundentei. C. intra In compozitia a circa 400 de compusi minerali. In organism este un regulator important al majoritatii functiilor biologice: permeabilitate a membranei plasmatice si excitabilitate celulara, forma celulara, motilitate, deformabilitate si fragilitate celulara, contractie musculara, adeziune celulara, aglutinare si agregare. Participa la procesul de coagulare a sangelui, de activare a complementului, la exocitoza si fago-citoza, la generarea ATP, la fertilizare, la fotoreceptie, afec-teaza proliferarea celulara si diferentierea celulara. 0 serie de efecte sunt exercitate direct asupra enzimelor, altele implies interactiunea cu ‘calmodulina sau o serie de proteine. C. este, de asemenea, un component major al osului si al dentinei. Con- centratia ,,de repaus” a c. citoplasmatic liber este de 10 s -lO^mol, In timp ce Concentratia extracelulara este de ordinul a 10″ mol. Inchiderea ‘canalelor de c. limiteaza captarea celulara, iar Ca^- ATP-aza expulzeaza excesul de cationi, unele organite intracelulare sechestrand cantitati importante de c. 0 serie de hormoni si neurotransmitatori cresc Concentratia intra-celulara a cationului la lO^-IO’ mol prin deschiderea cana-letor sau/si mobilizarea c. din rezervoarele intracelulare. Prin-cipali reglatori: vitamina D, care creste absorbtia intestinala; hormonul paratiroidian, care creSte calcemia prin mobilizarea c. osos. Compusii sai organici si minerali sunt larg utilizati In medicina. V. parathormon, calcitonina.
