CALCITONINA, s. f. / calcitonine, s. f. / calcitonin. {Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. tonos = t&nsuim; -ina.] Hormon hipocalcemiant secretat de celulele C ale *tiroidei, de unde si denumirea de tirocalcitonina. Este alcatuit din 32 de aminoa-cizi, cu M, 4 500 Da. Sinteza c. se produce sub forma a doi precursori, codificati de doua gene situate pe cromozomul 11. Concentratia plasmatica a c. este foarte mica: 5-10 pg/ml. C. interactionsaza cu un receptor membranar specific alcatuit din 490 de aminoacizi, care formeaza 7 domenii transmembranare. Hipercalcemia favorizeaza secretia de c., care, la randul sau, actioneaza In sensul normalizarii calcemiei prin inhibarea ac- tivitatii osteoclastice si osteolizei osteodtice, diminuand astfel resorbtia osoasa de calciu. Totusi, concentratiile mari de c. determina rar o hipocalcemie. De asemenea, c. accelereaza excretia urinara de calciu si fosfat, regleaza captarea celulara de calciu si fosfat, scade nivelul sanguin de fosfat si poate inhiba absorbtia intestinala de calciu. Efectele asupra osului sunt tranzitorii, deoarece depind de gradul ocuparii recepto-rilor, supus fenomenului de reglare negativa („down regulation}. Totodata, Concentratia crescuta de c. stimuleaza secretia de *parathormon. C. si parathormonul sunt antagonisti In me- tabolismul calciului, dar au o actiune sinergica In metabolis-mul fosfatilor. Secretia tiroidiana de c. este independenta de hormonii iodati (T, si Ti) si de actiunea hipofizei. C, reprezinta un ‘marker al cancerului medular al tiroidei. Sin.: tirocalcitonina. V. parathormon si sindrom de hipertirocalcitoninemie. V. si tab. const. endocrinol.
