BUJIE, s. f. / bougie, s. f. / bougie, [fr. bougie = tunanart, at la. denumirea. wcubii de unde. venea ceara – Bougie.] 1) In- strument filiform(din metal, cauciuc, mase plastice) avand cali- brul crescator, de diametre si lungimi diferite, utilizat pentru dilatarea sau explorarea unor cavitati naturale, Indeosebi *ure- tra (b. olivara, cu varful de forma unei masline) si *colul uterin. De asemenea, b. se utilizeaza pentru tratarea stricturilor ure- trale si a impermeabilitatii *trompei Eustachio. 2) Bastonas medicamentos, dlindric si flexibil, efilat la o extremitate, desti- nat introducerii In uretra, pentru a mentine local antiseptice, astringente sau antibiotice.
