BRONHOSPIROMETRIE, s. f. / bronchospirometrie, s. f. / bronchospirometry. [Lat. medievald bronchia, din gr. bronk- hos, pi. bronkhia = 6ronhie; Cat. spirare = a rdsufia; gr. metron = mdsurd] Tehnica de *spirometrie care permite, datorita introducerii In trahee a unui cateter flexibil cu dubia iluminare, masurarea simultana, cu ajutorul a doua *spirografe, a ventilatiei si a consumului de oxigen In fiecare din cei doi plamani, In repaus sj In efort. Normal, plamanul stang asigura 45% si eel drept 55%din ventilatia pulmonara.
