BRAHIGNATIE, s. f. / brachygnathie, s. f. / brachygnathia. [Cyr. brakhys = scurt; gnathos = fated, maJffiar. Stare a bazei unui maxilar a carui lungime este anormal de redusa in raport cu largimea sa.
BRAHIGNATIE, s. f. / brachygnathie, s. f. / brachygnathia. [Cyr. brakhys = scurt; gnathos = fated, maJffiar. Stare a bazei unui maxilar a carui lungime este anormal de redusa in raport cu largimea sa.
