BOTRIOCEFAL, s. m. / bothriocephale, s. m. / bothrio- cephalus. [Qr. bothrion = gropita.; kephal e = cap.} Specie de ‘teen/a, ordinul „Cestode, apartinand subordinului Diphyllo- bothhidae, caracterizat morfologic printr-un *scolex si un mare numar de inele, ajungand la o lungime de 2-8 metri. In stare adulta este parazit intestinal al omului, infestarea producandu-se prin ingestia de peste si crustacee, In care se gaseste in stare larvara. Sin.: Bothriocephalus latus. Diphyllobothrium latum.
