BIVALENT, adj., s. m. / bivalent, -e, adj., s. m. / bival ent. [Lat. bis = de doud ori; valeas, -atis = tare, viguros, de [a valere = a valora.} 1) Care are valenta 2, care se poate combina cu doi atomi de hidrogen. 2) Structura formata din doi *cromozomi omologi Tmperecheati care contin patru *cro-matide, dar numai doi ‘centromeri. B. se formeaza In *pro-faza primei diviziuni a „meiozei si persista pana la debutui *anafazei.
