BIOPSIE, s. f. / biopsie, s. f. / biopsy. Cjr. bios = viafo, opsis = vedere, aspect.] 1) Prelevarea in vivo a unui fragment de tesut (normal sau patologic) sau a unui organ In scopul efectuarii unui examen histologic (anatomopatologic), histo-chimic (biochimic), imunologic (punerea In evidenta a unor antigeni), genetic sau microbiologic. In functie de procedeui utilizat pentru recoltare, In practica se disting: a) b. prin aspi-ratie a secretiilor fiziologice sau patologice; b) b. prin punctie, efectuata cu un ‘trocar special, cu ajutorul caruia se reool-teaza un fragment de tesut sau de organ situat In profun-zime; c) b. de suprafata, sau „frotiul, efectuata prin razuirea (gratajul) unei mucoase sau componentelor superticiale ale pielii; d) b. pe cale endoscopica’, e) b. prin exereza a unui ganglion sau a unei tumori mid; f) b. din cursul unei intervenfii chirurgicale destinata, de obicei, unui examen *extemporaneu, care poate orienta actui chirurgical. B. aduce, de regula, un grad de certitudine In diagnostic. 2) Insusi materialul pre-levat.
