BILA, s. f. / bile, s. f. / bile, gall. [Lat. bi ll s =fiere.} Lichid de secretie a hepatocitului, cu vascozitate mare, de culoare variind Intre galben-auriu si brun-verzui. Produsa continuu, b. este colectata In „vezicula biliara si deversata In duoden, prin *canalul coledoc, numai In timpul digestiei. Componentii princi- pali ai b. sunt: apa, mucina, *sarurile biliare, *pigmentii biliari, „lecitina si colesterolul. B. are un pH bazic si alcalinizeaza li- chidul gastric acid ajuns In duoden, creand astfel conditii fa- vorabile actiunii enzimelor pancreatice, carora b. Ie sporeste si activitatea lipolitica. De asemenea, b. favorizeaza, prin actiunea sarurilor biliare, emulsia grasimilor, carora, devenite solubi-le, li se faciliteaza absorbtia. Este indispensabila pentru absorb-tia colesterolului si a vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). B. i se atribuie o actiune antiseptica si bacteriostatica asupra flo-rei microbiene intestinale, precum si o actiune activatoare asupra motilitatii intestinale. Caracteristidle sale variaza In functie de provenienta: canal coledoc (b. A), vezicula biliara (t). B, b. cistica sau veziculara), canale hepatice (b. C sau b. hepatica).
