BETATRON, s. n. / betatron, s. m. / betatron, [fi = a. doua iitera. a aifa6etuiui grec; gr. elektron = ch.ihiiwbar, corp care se eiectriz.easa. prin frecare.} Accelerator de electroni sub actiunea unei forte electromagnetice de inductie. Fasciculul de electroni accelerati (si, deci, cu energie mare) poate fi utilizat direct In terapie (*electronoterapie) sau dupa impactui cu o tinta metalica. In acest caz se produc radiatii X a caror pu-tere de patrundere depinde de energia electronilor si de ca-racteristidle tintei.
