BENZOLISM, s. n. / benzolisme, s. m. / benzolism. [Lat. fiotanua benzoe, -ism.] Tulburarile determinate de intoxicatia cu *benzen sau cu derivati ai acestuia. B. este, de regula, de origine profesionala. Intoxicatia acuta se manifesta printr-un sindrom care mimeaza starea de ebrietate, In cazurile extreme cu evolutie spre *coma etilica. In intoxicatiile cronice apar tul- burari hematologice, fie consecutiv afectarii uneia dintre cele trei linii celulare sanguine (anemie, leucopenie, purpura trom- bopenica), fie a ansamblului celor trei linii (panmieloftizie). Leu- cemiile In relatie cauzala directa cu b. sunt rare. Sin.: benze- nism.
